Share Button
bookchildLectura este nu numai o metodă de a-ți îmbogățivocabularul, de a-ți cizela gândirea și limbajul, de a-ți dezvolta imaginația și creativitatea, ci și o metodă de a deveni un om empatic, de a fi o persoană capabilă să înțeleagă diversele aspecte ale realității.
Scopul nu este să îi facem pe copii să fie cititori înrăiți, ci să fie cititori inteligenți, care să se folosească de lectură ca de un instrument de dezvoltare personală, care să îi ajute să-șiîmplinească scopurile, dorințele, nevoile.
Faptul că citim mult nu ne ajută neapărat să trăim mai bine. Secretul stă în selecția cărților și în criteriile pe care le folosim ca să le alegem. Nu trebuie să apelăm la lectură doar pentru a evada de realitate, ci pentru a deveni mai puternici în a o înfrunta. Primii pași corecți în acest sens pot fi făcuți încă din copilărie. Astfel, copiii nu trebuie să citească mult, ci bine.
Iată câteva metode (corecte!) de a-i împrieteni pe copii și adolescenți cu lectura. Ceea ce este foarte important este ca nevoia de lectură să se nască dintr-o motivație intrinsecă care să răsară din scopuri și nevoi personale, nu să fie ceva ce este impus, obligatoriu sau sugerat mereu din exterior.
1 Adulții trebuie să fie un permanent exemplu pentru copii. Dacă ei citesc cu scop, vorbesc despre ceea ce citesc, explică de ce au ales să aibă în bibliotecă și să citească anumite cărți, atunci și copiii se vor obișnui să apeleze la cărți pentru a le folosi inteligent.
2 Copiii trebuie învățați cum să-și organizeze propria bibliotecă – pe teme de interes, pe autori preferați sau alte criterii personale de folos. Adulții nu trebuie să impună alegerea unor cărți, ci doar să recomande, să explice de ce recomandă acele cărți. Adulții trebuie să fie atenți la ce spun copiii că îi interesează și că îi preocupă și să îi ajute să descopere printre cărți „prieteni” buni care să-i ghideze în găsirea de soluții și idei personale.
3 De asemenea, copiii trebuie încurajați să așeze și să re-așeze cărțile în biblioteca lor în funcție de motivații personale legate de anumite preocupări de la un moment dat de exemplu. Biblioteca este un organism viu, nu o alcătuire de piese puse la hibernare pe rafturi. Cărțile nu sunt bibelouri de porțelan, pe care doar le ștergi de praf din când în când.
4 Copiii trebuie să povestească, să scrie și să discute cu/pentru cei de vârsta lor, cu cei din familie și cu alți adulți despre ceea au citit, să împărtășească idei, gânduri, trăiri și să învețe să asculte și ceea ce ceilalți au înțeles și au de spus despre lecturile lor. Participarea la cluburi de lectură este un mod ideal de a realiza aceste lucruri.
5 Copiii pot avea o pușculiță în care strâng bani doar pentru cărți. Să învețe să aibe un buget pentru cărțile pe care și le doresc este o abilitate ce susține capacitatea de a selecta inteligent ceea ce vor să citească și, de asemenea, capacitatea de a lua decizii în general.
6 Copiii trebuie încurajați să aibă un jurnal de lectură scris de mână. Acesta le dezvoltă capacitatea de a se autoexprima, de a-și clarifica ideile și de a-și organiza lecturile. Poate fi primul pas către momentul când vor scrie propriile povestiri. Terapia prin scris s-a dovedit a fi foarte eficientă în echilibrarea și maturizarea emoțională.
7 Copiii pot fi înscriși la o bibliotecă publică pentru a avea acces ori de câte ori doresc la cărți pe care vor să le citească, să le descopere, să le răsfoiască sau pur și simplu un loc liniștit și unde se simt bine în care să scrie. Acolo pot participa la cluburi de lectură și se pot întâlni cu copii sau adulți pasionați de aceleași genuri, teme sau cărți ca și ei.