Un pas spre a fi mai buni

        Pe 18 decembrie elevii liceului "Orizont" au mers la Hînceşti, la orfelinat. A fost uşor să ne organizăm. Cu noi au mers şi doamnele Avram, Popa (Susarenco), Mamaliga. Împreună cu domnul director al Liceului domnul Umit Oz, care a donat 44000 lei adunaţi cu toţi elevii la Hramul Liceului, am împlinit sărbătoarea de Crăciun pentru fetiţele de la orfelinat. Am adus jucării, hăinuţe, dulciuri care au fost aşteptate de copiii orfelinatului. Interpreţii Ionel Istrati, Victoria Lungu, Paşa Parfeni şi ansamblul folcloric al liceului au fost aplaudaţi de fetiţele de la Hînceşti.  Grăbeşte-te să faci un bine, a fost lecţia de viaţă şi pentru viaţă a acestei zile.

         Secvenţe din jurnalul de gîndire al Valensiei:

       " Am învățat că trebuie să îi mulțumim Domnului de tot ce avem.
    Mi-am reamintit că în lume sunt mai mulți copii cu dezabilități.
    Am descoperit că trebuie să prețuim viața.
    Mi-am dat seama că trebuie să ajutăm persoanele care au nevoie de ajutor.
    Lucrul pe care l-am reținut în mod special este bucuria şi zîmbetele  de pe fețele fetiţelor.
    Am trăit emoții de jale,tristețe,regret și uimire.
    În urma vizitei îmi propun să vin împreună cu familia la acest orfelinat ca să ajut mai mulți copii.
    Doresc să spun că trebuie să îi acceptăm pe toți, chiar dacă sunt diferiți. Ei tot sunt copii caşi noi."

JURNAL DE REFLECŢII

Am învăţat că dacă chiar ei sunt alfel, trebuie să îi respectăm şi să îi susţinem.

Mi-am  reamintit că trebuie să îi mulţumim lui Dumnezeu pentru tot ce avem.

Am descoperit o lume tristă a acelor copii.

Mi-am dat seama cît de mult contează să fii sănătos şi fericit.

Lucrul, pe care l-am reţinut în mod special, este că trebuie să îi susţinem cît putem de mult pe aceşti copii.

Am trăit emoţii de bucurie, tristeţe.

În urma vizitei îmi propun să îi mai vizitezi pe aceşti copii, să le aduc cît mai multe clipe de bucurie.

Doresc să spun că am fost bucuros să le aduc un strop de bucurie în viaţa lor.

                                                                                                              CHIRIAC CRISTIAN

Jurnal de reflecții

Am învățat… că trebuie să ajutăm oamenii cu dezabilități.

Mi-am reamintit… cît de tare m-a durut sufletul cînd am mers prima dată la casa de copii cu tata.

Am descoperit… că nu trebuie să fim zgîrciți şi răila suflet. Trebuie să fim mărinimoşi.

Mi-am dat seama… că dacă faci cuiva un bine, el te va răsplăti.
          Lucrul pe care l-am reținut în mod special… este chipul lor plin de fericire.
         Am trăit emoții de… jale că sunt bolnavi şi nu sunt în sînul familiei lor şi de bucurie pentru faptul că noi le-am dăruit clipe de fericire şi i-am ajutat cu ce am putut.
         În urma vizitei îmi propun… să fiu tot timpul bun cu oamenii.
        Doresc să spun… că avem noroc că avem părinți ce ne iubesc foarte mult, ne dau educaţie şi ne  pot întreține.

                                               Susarenco Radu

        

   Suntem o minune pentru că putem să ajutăm pe cineva care are nevoie de ajutor, să-l facem pentru o clipă fericit .

    Să ne facem timp , măcar pentru o clipă, să vedem pe unde trecem! Să vedem durerea şi lacrima arzînd, să putem cu mila să ne alinăm trecînd, spunea poetul. Duminică am revenit cu familia mea la orfelinat.  "Cînd mai veniţi?" am auzit la despărţire...